idila de februarie

zambeste apusul de soare
in fermecata luna februarie
fug de timp, ani scumpi ai tineretii
pierd sirul vorbelor poetii
contopesc lunile, anii, zilele-n soapte
si fac din ore simple mere coapte
de luni pana vineri colorez adevarul
si fac din clipe vesnicia ce umple paharul
idila de februarie, idila nebuna
luna, stelele noaptea cununa
pierd sirul noptilor albe
poemul ingana florile dalbe
simt glasul gerului ce striga
vant de ger ce ma instiga
zbor pe aripi de ger,idila nebuna
februarie joi,totu-i minciuna...

pasare calatoare

prin timpul greu ce ma apasa
prin iarna grea ce turturii isi lasa
las clipele sa planga...durere
trecut-am prin viata...pasare calatoare
momente de chin, de-amar si dor
priveste-n jur, turturii suspina si mor
ceata se-ndeasa, da-mi aripi sa zbor
vreau sa plutesc pe-acel salbatec nor
cauta-ma acolo unde turturii mor...

suflet de piatra

suflet de piatra rece
singuratic si pustiu
ma face sa cred si cred...si stiu
ca si viata mea va trece

si va trece prea grabita,
far-a sti  de pot de pot visa
far-a sti de sunt iubita,
stiu ca am sa mor candva

ea va trece in suspine
doar cu ganduri tot mai negre
si te-ntrebi de ce te doare,
uiti de tot...de-i rau sau bine

nefericire

de ce ma chemi nefericire
in umbra fara stralucire
de ce ma-mbeti cu vis amar
si ma cutremuri in zadar?!

de ce  lasi fara suflare
si ma tarasti prin vicii oare,
de ce nu pot eu sa visez
tot ceea ce eu desenez?!

e visul meu,chiar de e crunt
lasa-ma sa nu fiu marunt
si lasa-ma sa desenez
chiar de eu doar visez

caci visul imi e scaparea
sa nu ma inghita acum marea
si sa vad nefericirea
cum imi sterge stralucirea

iubesc

iubesc un suflet cald si bland
dar totusi ma trezesc plangand
si realizez ca doar visez
iar visul nu pot sa-l pastrez

stiu ca doar in vis tu ma iubesti
iar realitatea nu vrei s-o traiesti
iar de-o traiesti tu doar visezi
caci doar in vis tu realizezi
ca ma iubesti ...
       dar nu o crezi

eu te iubesc si-n vis si-n realitate
si-as vrea sa cred ca poate...
doar tu ma faci sa  realizez
ca nu-s nebuna nu delirez

as vrea sa stiu ca nu gresesc
dar totusi stiu cat te iubesc
in vis...in realitate...nu e drept
sa nu pot sa te strang la piept

descompunere

cadavre in strada...
ma descompun in veranda
am uitat o parte din mine- cimitir
cand m-am imbatat pe tir
si-am plans de dor de mama
cand usor m-a cuprins flama
si in strada m-am trezit
   ...un cadavru imputit